De parca o iarna n-ar fi de ajuns...

Se face ca anul trecut am avut superba ocazie sa nu pot schia / patina dupa bunul meu plac: am facut entorsa de genunche cu leziune de menisc intern... A fost o adevarata aventura: revelion cu piciorul in ghips, concediu medical, un an de durere si multe altele...
Medicul mi-a spus ca anul acesta voi putea schia / patina daca voi avea grija de picior si voi face exercitii de recuperare. Totodata, mi-a recomandat ca undeva prin noiembrie sa merg sa mai imi fac ceva ecograf de genunche ca sa vad in ce stadiu imi este meniscul (ideea era ca, data fiind varsta mea si faptul ca leziunea era minima, el trebuia sa se regenereze).
Zis si facut: n-am mers sa-mi fac ecograf, ci mi-am facut un RMN... Insa diagnosticul lui este unul care m-a dezamagit: "leziune grad 2 corn posterior menisc intern genunche drept". Inarmata cu speranta, diagnostic si CD-ul cu imaginile RMN-ului am mers la ortoped, care mi-a sfasiat si ultima speranta: diagnosticul dat de medicul care a analizat imaginile era gresit... leziunea de grad 2 nu e operabila... dar eu nu aveam leziune de gradul 2, ci de gradul 3... iar asta e de operat. Drept urmare, mai ratez o iarna...
Stii insa care e ironia sortii? Cu leziunea mea minima de menisc, am tras un an de zile... Cu leziune de grad 3 si cu operatia ce o insoteste, perioada de recuperare e undeva in jurul a 6 saptamani. Da, saptamani! Si atunci stau sa ma gandesc pentru ce am tras eu un an de zile? Pentru ca cei de la ortopedie nu mi-au putut zice ca ecograful pentru diagnosticarea leziunilor de menisc e mai apropiat de o frectie la picior de lemn decat de adevar? As fi platit iarna trecuta cei 400 de lei necesari unui RMN de genunche numai sa nu fii tras atata cu durere, imobilitate si altele... Dar nu, de ce sa spui omului toate variantele povestii cand poti sa-l ametesti cu apa rece si sa scapi de el usor?
Asa ca acum oscilez intre a ma opera acum, inainte de sarbatori, ca sa pot peste 6 saptamani sa schiez / patinez sau sa astept pana la anul... Oricum, Revul se anunta a fi petrecut acasa, iar Craciunului nu i se arata clasica noapte petrecuta colindand din casa in casa pana la rasaritul soarelui...
Si totusi, cred ca o sa vreau sa mai vad vreo doi ortopezi inainte sa renunt la un sfert din meniscul meu (operatia presupune extirparea unei bucati din menisul intern, iar pentru asta sunt necesare doua gauri facute in lateralele genunchiului (artroscopie parca ii zice), de unde si durata scurta de recuperare). Daca stiti vreun ortoped bun in Cluj, va rog spuneti-mi si mie.
Pana una alta, pastrez o bucatica din speranta ca leziunea e de grad 2 si ca voi putea schia sau patina in voie iarna asta, fara sa fie nevoie de operatie...

Melodia urmatoare e menita sa ma faca sa uit de probleme

Gabriella Cilmi - Sanctuary

Barbati destepti cu femei mai putin destepte. Sau invers. De ce?

Am primit pe mail o poveste tare interesanta, cu care sunt, aproape in totalitate, de acord. Din pacate insa, nu stiu cui apartine povestea. Am aflat sursa cu ajutorul Alexiei:)

"Am prieteni care iubesc femei destepte, dar prefera sa se insoare cu... femei simple. Cand spun "femei simple" ma refer, evident, la cele care nu sunt deosebit de inzestrate intelectual. Observati, ma invart in jurul cozilor eufemistice pentru ca nu as vrea sa jignesc pe nimeni. Am si prietene care iubesc baieti destepti, dar prefera sa se marite cu... baieti simpli. Ce este ciudat este ca nu se poate crea o corespondenta perfecta intre femeile simple si baietii simpli. Nu seamana deloc unii cu altii. Atunci cand zic femei "simple" ma refer la ceva, atunci cand spun "baieti simpli" la cu totul altceva.

Si iata cum barbatii si femeile nu seamana intre ei nici macar atunci cand sunt simpli, aproape bidimensionali si lucrurile, in aparenta, n-ar trebui sa mai fie atat de complicate. Ceea ce ramane insa valabil pentru alegerile ambelor sexe este faptul ca, din motive misterioase si innegurate, atunci cand vine momentul acela al stabilizarii unei fiinte, al asezarii ei intru pirostriile casniciei, in loc sa tintim catre ce e "mai bun" (oricare ar fi criteriile "fiintei optime"), optam pentru ceva mai cuminte, mai putin strident, mai "potolit".

Sigur ca mamele si bunicile noastre se bucura pentru decizia noastra de a intoarce spatele "zburatorilor" si de a accepta sa ne ajute la schimbatul scutecelor un flacau cuminte, cu vorba potolita si mersul apasat, nu saltat si in niciun caz unul care "umbla brambura".

Unul dintre amicii cu pricina, cel care se va casatori cu o "fata simpla", cu "origini sanatoase", cum se spunea pe vremuri, isi explica optiunea prin aceea ca "n-as sti ce sa fac cu o femeie desteapta pe termen lung". Primul meu impuls este acela de a compatimi mireasa care nu va afla poate niciodata ca a fost aleasa tocmai pentru inteligenta ei... hm, deloc stralucita. Dupa aceea, ma calmez. "Ceea ce nu stii nu te poate rani", nu? Asadar, ea poate va fi fericita in naivitatea ei si are toate sansele sa aiba o casnicie absolut minunata tocmai pentru ca nu stie si nu are instrumentele necesare pentru a-si da seama.

Tot intalnind astfel de cazuri, am inceput sa ma intreb, observandu-le frecventa daca nu cumva inteligenta este supra-estimata. Inteligenta si tot ce aduce ea: sarm, stralucire si, inevitabil, drame. Pentru ca, in ceea ce ma priveste, nu ai cum sa fii fermecator fara sa fii inteligent.

Atentie: fata simpla nu este neaparat genul sotiei de demult, devotata casei si familiei, care coace prajituri in fiecare zi si ii aduce sotului papucii dupa ce acesta se descalta. Nu, fata simpla este cea cu preocupari terestre, care nu problematizeaza prea mult, nu citeste prea mult, doar putin, cat sa nu para total... inculta. Fata simpla considera ca "American Pie" este un film bun. Fata simpla cunoaste mai multe categorii in care poate fi plasata, dar cred ca cel mai bine o caracterizeaza cuvantul "sanatate". Fata simpla nu-si pune prea multe intrebari, fata simpla doarme bine noaptea, fata simpla nu uita niciodata sa-si ia cele trei mese pe zi. Probabil fata simpla are acele calitati privite ca fiind absolut necesare intru perpetuarea speciei. Fata "complexa", ca sa-i spunem asa prin opozitie, nu prea este "recomandabila" pentru aducerea pe lume de pui vii. Pentru ca, de cele mai multe ori, fiintele care gandesc prea mult au clare tendinte autodistructive. Cunoastem cu totii cliseul acela al geniilor care sunt mereu nefericite. Iar atunci cand esti nefericita, nu prea iti arde de facut piureuri, de planificat excursii cu socrii si de sarbatorit "ziua noastra" in fiecare luna. Iar asta nu prea merge mana in mana cu maternitatea si ingrijirea consortului.



Privita din aceasta perspectiva, devine mai usor de inteles optiunea barbatilor "complecsi". Oarecum. Pentru ca sarpele indoielii nu-mi da pace si ma tot inghionteste. M-am tot intrebat ce se intampla cu acele cupluri in care unul vorbeste si propune si trage de celalalt, si incearca sa-l implice in tot felul de "proiecte comune" (treaba asta se numeste de obicei "construitul unui viitor comun"), iar "taratul", "inertul", "molaul" nu face altceva decat sa consimta monosilabic. Sa se lase "implicat", sa participe, dar fara prea mult entuziasm.

Cred ca, la origini, barbatul care a ales drept mireasa "fata simpla" a urmarit chiar asta: o relatie temperata, calduta, "sanatoasa". Pentru ca o fata simpla nu trebuie "manuita" nicicum. Ea are un ritm al ei si nu simte nevoia unei sincronizari. Oricat de tentati am fi s-o subestimam, fata simpla este capabila sa sustina in spinarea ei fragila motorul greu al unei casnicii, sa-si suflece manecile in fiecare zi, sa roboteasca pe altarul ei fara sa astepte niste roade aurii, care se coc in soare. Fata simpla nu se aglomereaza cu frustrari. Nu are loc de ele in bucataria ei.

Sa nu ma intelegeti gresit: nu am nimic cu fetele simple, nici nu incerc sa le elogiez pe cele "complexe". Doar imi exprim mirarea in legatura cu o situatie din ce in ce mai frecventa. Ce sa fac? Nu ma lasa tocmai indiferenta barbatii care se uita la viitoarele lor sotii cu acea privire galesa ce pare sa exprime "Good dog! Good dog!", dandu-mi senzatia ca mai au putin si le mangaie pe crestetul capului, iar ele vor executa datul din coada corespunzator.

Lumea merge insa mai departe. Si, culmea, cele mai fericite din toata tarasenia asta sunt fetele simple. Care par uneori sa simta inclusiv faptul ca au langa ele niste baieti destepti. Si se mandresc cu asta. Singura intrebare e: ce se intampla cu "fetele complexe"? Se multumesc si ele cu niste "baieti simpli"? Raspunsul il stim cu totii: o, da, o, da..."

Tu ce parere ai?

Tragi linie: incotro?

Vin anumite momente in viata unei persoane cand trage linie si incepe sa analizeze tot ce i s-a intamplat in ultima perioada, pentru a sti incotro sa o ia in urmatoarea perioada.
Daca per total lucrurile sunt bune, se mentine directia si se cauta alte planuri in care se doresc imbunatatiri. Daca nu, in urma unei analize, se repozitioneaza vis-a-vis de acele aspecte negative in sensul imbunatatirii sau excluderii lor.

Insa ce se intampla atunci cand, iar si iar, rezultatul e negativ si toate incercarile de revenire pe linia de plutire esueaza?
Apar frustrari... apar reactiile paranoice... apare teama de degradare mai severa... dispare stima de sine, increderea in fortele proprii si incepi sa te multumesti cu mult prea putinul primit in schimb. Asta insa e tragic, e de nedorit.
Si totusi: cum revii pe linia de plutire atunci cand tu nu esti in stare sa-ti dai seama ce si cum e mai bine pentru tine? Cum iti recastigi increderea in tine atunci cand cei pe care ii considerai prieteni te dezamgesc in cel mai profund mod cu putinta? Si raspunsul nu poate fi "gasind sprijin in tine insuti", pentru ca tu esti o persoana dependenta de cei din jur si de parerile lor si sprijinul in tine insuti se traduce de cele mai multe ori in plans sau resemnare...

Un zambet de inceput de weekend

O femeie se duce la spital sa nasca insotita de sotul ei. Doctorul le spune ca a fost inventata o masina care poate transfera durerile nasterii de la mama la tata si ii intreaba daca vor sa incerce. Cei doi sunt de acord.
Doctorul seteaza masina la un transfer de durere de 10% - sotul se simtea excelent si ii spune doctorului sa mai urce un nivel.
Doctorul seteaza la 20% dar tatal se simtea la fel de bine.
Doctorul ii controleaza tensiunea si seteaza masina la 50%. Sotul se simtea bine in continuare si ii spune doctorului sa seteze nivelul la 100%.
Doctorul se conformeaza si femeia in final da nastere unui copil practic fara sa simta nici o durere.
Sotii erau in culmea fericirii.

Cand au ajuns acasa au gasit postasul mort pe treptele casei...

Mica fata galbena zambitoare

Parintii nostri, majoritatea, nu pot intelege ce ne place atat de mult la butonatul asta. "Care-i faza, dom'le, cu calculatorul, cu mesangerul si cu pierdut vremea in fata monitorului aluia?" Si asa incepe un nou episod din "pe vreme mea aveam de sapa, de... multe de toate".
Si cand vine vorba sa-i lasi sa butoneze si ei, sa le arati, ei se impotmolesc la chestiile elementare: click. Bun. Acum da dublu click: "unu... doi. E bine? Dar de ce nu se intampla nimic?"
In aceeasi idee este si filmuletul pe care l-am primit azi si care m-a amuzat copios (... partea cu m-a pus pe ganduri nu mai are rost sa o zic, asa-i?...).

Vizionare placuta!

ps: poate vreti sa-l aratati si parintilor vostri, indiferent cat de bine de descurca singuri la calculator. Sunt convinsa ca o sa le placa si lor :)

The Yellow Smiley Face ( © PortableFilmFestival.com ) from Nixie on >Vimeo.

Femeia si Barbatul - chicote la inceput de weekend

FEMEIA

1. DESCOPERITA: De mult timp, de un chimist pe nume ADAM. Data descoperirii este necunoscuta.

2. SIMBOL : Fm

3. APARITIA IN NATURA : peste tot atunci cand nu o cauti, si nicaieri atunci cand e cautata. De obicei, apare in locurile cu populatie umana.

4. OBTINERE : La inceput a fost preparata dintr-o coasta; cu timpul, insa, datorita evolutiei, se prepara din greseala. Cu toate ca s-au intreprins multe incercari, o sinteza a acestui element nu a reusit nici unui cercetator.. .

5. GREUTATE ATOMICA : Se cunosc mai multi izotopi: izotopul "snur" ( 45 kg ), izotopul "dama bine" ( 55 kg ), izotopul "forme pline" ( 65 kg ) izotopul "batoza" ( 100 kg ).

6. RASPANDIRE . Se gaseste in natura, in stare libera sau in combinatii.

7. PROPRIETATI FIZICE: Suprafata este acoperita, in general, cu un strat de pudra. Se gaseste in patru stari de agregare: stare amorfa (pana la 16 ani), stare cristalina (16-35 de ani), stare gelatinoasa (35-50 de ani) si stare uscata (peste 50 de ani). Aflat in starile cristalina si gelatinoasa, elementul fierbe la simplul contact, ingheata greu si brusc se topeste cand este bine tratat. Daca la inceput e dulce, o data cu trecerea timpului se acreste, devine amar si apoi otrava curata. Poate fi acru si la tratari nepotrivite. Daca e lovit, scoate suneteascutite. Poate crea multe dureri de cap. Spectrele sunt de la blond, roscat pana la negru. Se dizolva greu in lichide... Solubila in acid sulfuric !

8. PROPRIETATI CHIMICE : Liber, ataca inima. Combinat, ataca ficatul si punga. Are o mare afinitate pentru metalele rare si pietrele pretioase (mai ales combinatii cubice cristaline ale carbonului) si absoarbe usor, in cantitati apreciabile, bauturi fine, prajituri si multe alte delicatese. Poate exploda instantaneu daca activitatile planificate nu au loc. O reactie violenta apare atunci cand e lasata in stare libera. Este un foarte bun agent reducator al finantelor barbatilor !

9. INTREBUINTARE : Se intrebuinteaza mai ales in bucatarii si in dormitoare. Se mai foloseste ca podoaba, pentru ridicarea nivelului si, accidental, pentru inmultire. (Caz in care se produce o crestere in volum, cu centre de distributie a laptelui.) Elementul este folosit de asemenea pentru a creste efectul estetic al masinilor sport
10. METODE DE ANALIZA: Elementul in stare pura se inroseste daca este descoperit sau vazut in starea sa naturala. Se inverzeste in prezenta unui izotop cu insusiri mai bune.

11. ATENTIE LA FOLOSIRE ! Fiind exploziv, elementul trebuie tratat cu multa atentie si delicatete si manuit cu multa indemanare. In caz contrar, este vai si amar de cel care o manipuleaza.Nu se recomanda manipularea de catre barbatii fara vigoare. Elementul "femeie" se serveste gol si trebuie agitat inainte de intrebuintare. In stare cristalina si gelatinoasa se poate utiliza atat la lumina, cat si la intuneric. In celelalte stari, numai la intuneric.

Este ilegal (desi de dorit) a poseda mai mult de un izotop ...

Cele trei nazuinte ale barbatului:

- sa fie asa frumos cum crede maica-sa ca e
- sa fie asa bogat cum crede fiu-su ca e
- sa aiba atatea femei cate suspecteaza nevasta-sa ca are

sursa: mail

imagine

Scrisoare catre Cine

Sa stii ca te inteleg. Sincer. Simti nevoia cateodata sa faci si tu altceva, mai nou, mai palpitant, mai altfel. Si eu simt asta cateodata, dar pentru ca tin cont de anumite lucruri, imi place sa facem asta impreuna. E mai frumos.

Mie-mi place stabilitatea. Imi da incredere ca, desi fuge zilnic pamantul de sub picioarele mele, totusi exista ceva acolo care e stabil. Din pacate, trebuie sa-i dau dreptate celui care a zis ca totul e relativ in viata.
Mai stii cat ne des ne intalneam pana mai ieri? Si cat vorbeam la telefon? Mai stii cum asteptam cu nerabdare clipa si cum savuram momentele fericite? Ei, uite, ce ti-e si cu tehnologia asta moderna... acum mai povestim pe mess o data la ceva vreme...
Omul creste, se schimba. Viata te loveste din toate partile, iar tu trebuie sa te adaptezi.
Acum cativa ani, aveam o gramada de vise. Odata cu trecerea timpului, am realizat cat de nesemnificative erau acele vise. Acum am altele, mult mai mari, mai importante, care pot schimba cursul unei vieti. Se zice ca un vis fara un plan e doar o dorinta. Planul exista. Dar ce sa ma fac cu aceste vise atunci cand tie nu-ti mai pasa? De unul singur e greu sa duci totul la capat... daca nu chiar imposibil in unele circumstante.

Imi doresc anumite lucruri mai mult decat orice pe lumea asta. Dar ce e de facut atunci cand nu e dat sa fie? Teoretic, te obisnuiesti cu ideea si mergi mai departe. Practic, insa, esti blocat. Sensul si rostul vietii s-a spulberat si tu stai in loc. Nu vreau sa se intample asta. Am trecut peste multe, trebuie sa putem face asta. E spre binele...

Imi amintesc un episod din Grey's Anatomy. Cel in care Izzie, in dimineata zilei nuntii ei, afirma ca nu stii niciodata ce zi e azi. Astept si eu o astfel de zi. Una care sa imi demonstreze ca exista soare si pe strada mea, ca lupta pe care o port nu e in zadar si ca visele mele mai au sanse sa se implineasca.

Nu pot Nu vreau sa ma resemnez si sa las totul sa treaca. Lupt! Orice ar fi, incerc sa-mi implinesc visul. Si daca chiar nu e sa fie, intr-un final, voi intelege. Dar nu ma las fara lupta! Nu pot si nu vreau.

Ma duc sa dorm... In acest fel ma voi apropia mai repede de ziua mea. Ziua care ma va face fericita si implinita. Se poate. Trebuie doar sa am rabdare...


Dar oare, atunci cand ramai fara rabdare, ce e de facut?...